Aceasta este povestea pentru concurs. Sper ca o sa va placa si ca veti fi incantati de ideea mea.
Capitolul 1: Boara Argintie
O raza de soara invada casuta unei fete. Aceasta ofta somnoroasa si se intinse sarind din pat. Fugii in fata oglinzii prinsa intr-o coaja de nuca si incepu sa se pieptene. Parul ei blond pana la umeri acum arata mult mai bine si hotari sa si-l prinda in coc. Merse la dulapiorul confectionat dintr-o cutie de chibrituri si scoase o rochie scurta din frunze. Nici nu apuca sa spuna “buna dmineata” ca un ciocanit timid se auzii la usa. -Da?intreba aceasta privind curioasa si apropiindu-se. -ThinkerBell, esti treaza? - Acum da!chicotii aceasta si deschise usa. In pragul facut din petale uscate statea o fata cu parul pana la genunchi si negru. Ochii ei albastrii sclipeau mai intens ca niciodata. Era subtirica si purta o rochie lunga pana la pamant albastra. Aripile ei delicate erau imbracate in mici siraguri de roua timpurie. -Salut, Boara Argintie! Cum te simti? - Destul de bine, participam la un concurs de prins mormoloci dis de dimineata pana am fost intrerupti de zana Maria care mi-a cerut sa-ti spun ca iarasi s-au stricat plasele si sti ce... -Importante sunt pentru zanele de apa ? Da stiu, draga mea, pentru ca imi repeti asta zilnic ! Nu-ti face griji, Boara, le voi rezolva eu! Vrei niste ceai?intreba zana carpace privind chipul somnoros al fetei. Nu parea ca sa trezit “dis de dimineata” dar nu poti sa o judeci din asta deoarece cam asa e mereu. Bruneta accepta zambind iar amandoua au intrat in ceainicul lui ThinkerBell pentru micul dejun. Cam asa isi incepe o zana dimineata in Valea Ielelor. Ori munceste din greu alaturi de suratele sale ori se duce sa-si viziteze prietenii. Dar cine sunt micii ostasi ce insotesc fiecare anotimp in parte si supravheau pana la sfarsitul lui? Binenteles ca zanele! Aceste creaturi firave traiesc in Lumea De Nicaieri, intr-o lunca numita “Valea Ielelor” . Aceasta este impartita pentru toate harurile existente: apa, natura, zapada si lumina. Cand trebuie sa aduca un anotimp zanele pleaca pe “Continet” adica Terra, si stau acolo o jumatate alaturi de Supraveghetori pana la sfarsit. Acum era randul primaverii. Toata lumea muncea din greu. Zanele animalelor antrenau pasarile si se pregateau cum sa trezeasca animalele, zanele luminii capturau rase de caldura pentru a topii zapada, zanele naturii aveau grija de bulbisori iar zanele apei se pregateau pentru a ridica ceata si roua. Dimineata trecu repede. Boara Argintie era foarte emotionata. Era o zana noua pe continent deci era primul ei anotimp. Nu stia ce sa faca pana la plecarea pe Continent care se facea in miezul zilei deoarece fusele orare sunt foarte diferite fiind la ei atunci doisprezece noaptea. Zana cu harul apei zbura la Zana Maria. -Oo, buna draga, cu ce te pot ajuta?intreba aceasta mergand printre care si insemnand pe o lista facuta dintr-o frunza. - Imi mai povestesti te rog despre oameni? - Sigur, doar asteapta sa numar semintele! Dupa douazeci de minute zana Maria, conducatoarea carpacelor se aseza la ciuperca cu Boara Argintie. -Oamenii sunt niste creaturi speciale. Sunt inteligenti si iscusiti dar tot-odata si inebuniti dupa necunoscut! Ei nu trebuie sa vada zanele,atfel totul se va sfarsii, spuse accentund ultima parte cu o tona de sumprime, dar daca iti respecti postul nu se va intalmpla asta! -D-da...a murmurat destul de speriata fata. Ora doisprezece batu iar vocea Supraveghetorului Primaverii rasuna prin toata valea: -Sa pornim la drum!
_______________________________________ Shengming shi meili de, shenghuo ba!
Un baiat blond privea visitor afara. Se uita la ghioceii gingasi ce parka au rasarit intr-o zi, la zapada care abea se mai zarea ici-colo si la razele de soare ce incalzeau florile. Cum de venise primavera? Mereu il surpindea lucrul acesta deoarece i se parea ca totul se facea intr-o noapte. O bataie la usa il trezii din visari si-l oblige sa se apropie de aceasta. -Cine e!?intreba morocanos scarpinandu-se dupa ureche. - Eu sunt, Sakura!tipa o voce de fata cam ragusita si cu un ton de asprime. Daca mai ma tii mult aici plec! Pe chipul tanarului se contura un zambet mic si deschise rapid usa. - Deci despre ce e vorba? - Kukashi-sensei a zis sa-ti spun ca vom da toti un examen ca sa continuam sa fim echipa lui! Nu ca e ingrozitor!? - Da dar... cum!? Fata il privi enervata si-i facu cu mana sa taca intorcandu-se sfidator. - Lasa-ma, ma duc sa-i zic si la Sasuke! Blondul statea in tocul usii si privea cum Sakura se indeparta cu pasi repezi. Parca fugea de el, mereu il indeparta. Dupa ce-si revenii din soc avu un acces de furie care si-l disipa cu o portie de Ramen ce o luase ieri la pachet. ”Nu e corect...” tot murmura acesta in gand in timp ce isi lua costumul portocaliu. In momentul in care isi lega bandana satului Konoha privii mandru in oglinda. - Sunt un ninja!striga acesta multumit si iesii in fuga din camera. Se hotari sa se antreneze in padure ca de obicei dar nu intelegea de ce totul ii mergea pe dos chiar dis de dimineata. Cand dadea cu kunaiul in copac acesta nu nimerea tinta, iar cand se antrena pentru urcarea pe arbore cu picioarele nu isi putea concentra chacra. Ce inseamna asta? Pe la pranz lua o pauza oboist si se intinse la umbra privind cerul. - Naruto! Baiatul sarii in picioare si privea in jur. Acolo in fata statea Kukashi alaturi de Sasuke. - Tu vei da examenul din apa! -Cum!? Nu pricep de ce trebuie sa o facem, am mai dat un examen la inceput cu clopoteii, de ce mai trebuie sa ne complicam cu altul!?se rastii baiatul aproape batand din picioare ca un copil mic. - Pentru ca asa zic eu,nu te impotrivii! Daca nu veti trece examenul veti iesii din echipa si veti ajunge din la academie! Acestea fiind spuse cei doi au plecat. Naruto statea nervos. De ce trebuia sa o mai facem o data? Abia trecuse de examenul initial, plus ce cauta Sasuke cu el?
_______________________________________ Shengming shi meili de, shenghuo ba!
